După exodul de islandezi în Danemarca şi Norvegia, cei 200 de români care au rezistat crizei islandeze spun că lucrurile se îndreaptă pe Tărâmul Gheţurilor şi că trăiesc mai bine decât în România.

1 /.

Cândva un paradis îngheţat al bunăstării, Islanda a devenit, la propriu şi la figurat, acel iad fierbinte pe care-l vedeam câteodată pictat pe pereţii bisericilor.

Vulcanii fumegă zi şi noapte, iar prăbuşirea sistemului bancar de la sfârşitul anului 2008 au făcut din insula-congelator una dintre vedetele negative ale crizei mondiale.

100 de români au fugit

Aşa a început să se audă de mii de islandezi care aleg să emigreze în Norvegia sau în Danemarca, ceea ce era de neconceput acum câţiva ani, când insula de lângă Cercul Polar era un fel de campioană mondială în privinţa standardului de viaţă. Iar mii de emigranţi înseamnă enorm la o populaţie de 400.000 de locuitori.

Un indicator îl reprezintă şi variaţia micii comunităţi româneşti de aici. Erau 300 până nu demult, dar o treime dintre ei, adică în jur de 100, au părăsit Islanda în cursul anului trecut. Cei 200 rămaşi spun însă că ce-a fost mai rău a trecut şi că au început să prindă rădăcini în solul stâncos al insulei. Trăiesc în epicentrul crizei economice, resimt creşterea preţurilor din import, scumpirea cu 50% a alimentelor, dar ţin să-şi liniştească rudele din România: „Nu e dracul chiar atât de negru. Titlurile din presă sunt mari, dar neadevărate”. Pledoaria aparţine Lorenei, care trăieşte în nordul insulei, în Akureyri.

De 10 ani într-o altă lume

În capitala Islandei, Andrei Manolescu este profesor de fizică la universitate. „Mi-e greu să mă gândesc că m-aş întoarce vreodată în România”, spune proaspătul cetăţean islandez, deşi criza i-a scăzut salariul cu 6%.

E foarte apropiat de cei şapte studenţi români care înv