Inca nu a aparut Ursul de Aur. Filmele pe care le-am vazut pana acum in Competitia Oficiala au un nivel valoric mediu. Pana si buchetul de critici care dau zilnic cotatii in revista “Screen Daily” au in acest an mai putina condescendenta. De mult n-am mai vazut nota minima data pe fata. Daca s-ar da un Urs de Aur zbarcit, pentru cel mai prost film, acesta ar fi luat lejer de “Mammoth” (regia Lukas Moodysson), secondat de “Rage”-ul lui Sally Potter.
Dar cine poate sti?
Mai sunt trei zile de competitie. Imi aduc aminte ca anul trecut, se umflase buba – ca sa zic asa, si foarte multi jurnalisti deplangeau faptul ca in termen de cativa ani nivelul valoric al filmelor din Competitia Oficiala a Berlinalei a scazut foarte mult. Faptul ca, dupa terminarea festivalului, jurnalistii au fost invitati sa completeze un chestionar pe multe puncte, dadea de inteles ca macar s-a aflat “acolo sus” ca jurnalistii sunt nemultumiti de nivelul filmelor.
Din aceasta pricina, asteptam ca in acest an Dieter Kosslick, directorul festivalului, sa se dea peste cap si sa aduca filme care mai de care. Realitatea este ca, cel putin din ce am vazut pana acum, ce a cantarit greu in selectionarea unui film nu a fost valoarea lui, ci priza la problemele realitatii.
“Messenger”, de pilda, despre care scriam ieri – ca nu e rupt din soare si ca joaca pe fata cartea manipularii sentimentale - cu pierderile de combatanti americani din Irak pe fundal, se afla in “Screen Daily” pe locul intai al preferintelor, la egalitate cu iranianul “About Elly”. Insa media de 2.6 puncte e mica, dat fiind ca ambele filme au primit si cate una sau doua stelute, din patru posibile. Ele sunt pe primul loc pentru simplul motiv ca celelalte filme sunt slabute.
Trendul celei de-a 59-a editii a Berlinalei e pe realitate. Filmul lui Rachid Bouchareb “London River” se inscrie