În pragul sărbătorilor de iarnă ne amintim de evenimentul care a avut loc acum mai bine de 2000 de ani în Casa pâinii-Beltheem.

Acolo S-a născut istoric acum două milenii trupului-pâine al lui Hristos euharistic. Acolo S-a sălăşluit în peştera care prefigura inima rece şi neprimitoare a celor care aveau ocazia să-L primească, dar nu au facut-o. Străinul a venit la ai săi, dar nu a fost primit, le-a vorbit, dar nu a fost înţeles, i-a hrănit, dar L-au confundat, i-a vindecat, i-a înviat, i-a ales, dar L-au părăsit, L-au vândut şi omorât.

În noaptea Naşterii Sale, străinii şi îngerii, călătorii şi necuvântătoarele I S-au închinat. Darurile primite la Naşterea Sa Îi vesteau demnitatea şi moartea (misiunea şi sacrificiul). Imnul celest cântat de martorii Naşterii: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire" vestea pe Mesia, Care aducea pacea, dar nu cea diplomatică, convenţională, ci împăcarea omului cu Dumnezeu; Cel care aşeza la loc toate, mai întâi în persoana Sa, unind firea dumnezeiască cu cea umană, de aici, din acest izvor de „apă vie", universalizând testamentul nou al noii legi a iubirii kenotice.

Taina din veac ascunsă a întrupării se revelează an de an, se pogoară, se aşterne în suflete asemenea fulgilor pe pământul rece îngheţat. Glasul cristalin al colindei vesteşte profetic, încă o dată, naşterea „smeritului prunc Mesia".

Nu aş vrea să cred că societatea noastră este tributară celei occidentale şi din perspectiva înţelegerii acestei perioade încărcate de semnificaţii creştin-religioase, percepând celebrarea Crăciunului mai mult ca fenomen consumist, economic şi conjunctural, în ceea ce ni se inoculează în mod eronat ca fiind „spiritul Crăciunului". Să nu uităm că în aceste zile, după ce ne-am pregătit trupul şi sufletul, aşteptăm Naşterea Fiului lui Dumnezeu, iar acest eveniment este eminamente religios