Dar sa revin la prietenul nostru Anticaru, pentru ca el e personajul principal al povestii, pe care incerc s-o insailez dupa cum ma tin si pe mine puterile si cunostintele lexicale. El a aparut ultimul in grupul nostru – mai veneau straini atrasi de faima locului, dar nu pe toti ii acceptam sa ni se alature, asa cum am mai spus, cei mai multi, daca vedeau ca nu sunt luati in seama potrivit pretentiilor lor, isi luau talpasita in scurt timp. La fel se intampla si cu femeile, mai ales cu cele care sperau sa agate pentru o noapte barbati ferchesi ca noi: in stilul lui elegant, Politicosu le invitase sa-si caute vad in alta parte. Dar pe cel care venea dintre carti vechi, dintre manuscrise ingalbenite ale scriitorilor care dadusera demult coltul, dintre stampe frumos colorate, l-am acceptat companion din prima seara.

Cantam, cum aveam obiceiul, Cand sfanta crasma se inchide – eram la strofa a doua:

Si-o sa ne bem paharul ultim

Cu bucurii si cu tristeti

Si-o sa speram c-a doua zi

Vom reveni la fel de beti,

cand usa s-a dat de o parte brusc si in prag a aparut o fiinta desirata, cu un chip de o paloare neobisnuita si cu oasele fetei puternic reliefate, de parca pielea ar fi fost intinsa direct pe ele. Odata cu el a patruns un val de aer rece – tocmai cu cateva clipe mai inainte Politicosu se certase cu ventilatorul din tavan, care dadea semne de oboseala. Noul-venit a ramas in prag, a dat roata cu privirea incaperii pline de fum si a zis un "Buna seara!" sonor. Ne-a cercetat pe toti cu luare-aminte. O clipa, m-am foit ca o amoeba pusa pe lama unui microscop. Intr-o viziune fulgeratoare, am avut revelatia ca ni se deschide, odata cu sosirea lui, un drum al pierzaniei, pe care aveam sa pasim fara a putea sa ne impotrivim, ca vitele la taiere. Imaginea socanta a disparut, insa am ramas intr-o amorteala inexplicabila, cu energ