Campania „Poveştile Oradei Mari” vă aminteşte două dintre asalturile la care a fost supusă Cetatea Oradea, în anii 1241 şi 1474.
Istoricul Liviu Borcea a scris, în „Memoria caselor”, că cele mai importante momente din existenţa Cetăţii Oradea sunt asediile, probele de foc la care a fost supusă. Dintre acestea există câteva care au influenţat definitoriu evoluţia oraşului, aşa cum îl cunoaştem astăzi.
Prima probă de foc a fost în 1241, an care a rămas peste veacuri o amintire dramatică în istoria oraşului. Tătarii, o forţă militară nomadă, au măcelărit atunci populaţia unuia dintre cele mai înfloritoare oraşe ale Europei Centrale. Evenimentele petrecute atunci au fost relatate de călugărul italian Rogero di Puglia, cu al cărui nume a fost botezat unul dintre cartierele Oradei de azi, Rogerius.
„Surprins de tătari în 1241 la Oradea, a căzut rob în mâna lor, fiind dus spre sud, reuşind să scape în cele din urmă prin mlaştinile de lângă oraşul german Pons Thomae (Podul lui Toma, Tămaşda de azi)”, notează Liviu Borcea, în „Memoria Caselor”. Potrivit relatărilor lui Rogerius, tătarii hanului Kadan au atacat prin surprindere, iar locuitorii din oraş au fost ucişi fără milă. Tătarii au părăsit cetatea abia când n-au mai putut suporta aerul infestat din cauza cadavrelor. În măcelul din 1241 s-au distrus şi cele mai vechi documente ale Oradei. |
Atac când regele nu era acasă
Al doilea atac devastator asupra edificiului a avut loc în 1474. Paşa Ali Oglu Malcovici, comandant al cetăţii sârbe Semendria, şi-a propus să cucerească zona Crişului Repede. Paşa a profitat de de absenţa regelui Matei Corvin, ocupat cu expediţii militare, şi a atacat Cetatea Oradea într-o zi de februarie.
Construite în formă de stea
Ideea reconstrucţiei cetăţii Oradea îi aparţine lui Batory Istvan. Acesta şi-a dorit un zid de apărare nou,