Bat fluturii monetă calpă-n aer:
Acuma-i pe tejghea, acuma nu e
În dup-amiaza asta amîruie
În care sînt din ce în ce mai fraier.
Căci s-au coclit, de-atîta ceaţă-n suflet,
Prieteniile, la cataramă,
Boii mi-s duşi de-acasă, fără muget,
Nu-mi pupă gura, bună, nici o poamă.
Şi-mi scîrţîie portiţa a uitare
În gardul putrezit, cu leaţuri lipsă,
Şi cînd mă plimb printre scaieţii-n floare
Mă ia din spate cu apocalipsă...
Bat fluturii monetă calpă-n aer:
Acuma-i pe tejghea, acuma nu e
În dup-amiaza asta amîruie
În care sînt din ce în ce mai fraier.
Căci s-au coclit, de-atîta ceaţă-n suflet,
Prieteniile, la cataramă,
Boii mi-s duşi de-acasă, fără muget,
Nu-mi pupă gura, bună, nici o poamă.
Şi-mi scîrţîie portiţa a uitare
În gardul putrezit, cu leaţuri lipsă,
Şi cînd mă plimb printre scaieţii-n floare
Mă ia din spate cu apocalipsă...