Un grup de mafioţi duc un "băiat bun" la şeful lor: "Ieri aveam ghinion, dar azi sunt mai norocos decât tine! Tu ai ghinion azi, dar ieri erai norocos, îţi dai seama?", îl întreabă şeful mafioţilor pe băiatul bun. "Da", îngaimă băiatul bun... "Îţi dai seama că ieri erai norocos, dar e prea târziu! Aşa fac oamenii, vor ceea ce au avut ieri sau ceea ce au alţii", spune mafiotul. Dialogul acesta - în esenţă spiritual - apare într-un film difuzat de Pro Cinema joi seară. Un film cu o distribuţie "regală", a cărui spiritualitate de cea mai înaltă clasă este ascunsă într-o intrigă cu bandiţi redutabili şi un băiat bun.
Aşadar, degeaba îţi dai seama că ai fost norocos ieri; e prea târziu. Ai pierdut trăirea "în prezent". Ai pierdut momentul norocului tău. Ai pierdut esenţa trăirii atâta vreme cât ai fost inconştient de norocul tău. Atâta vreme cât ai fost inconştient de starea ta de bine când ea era prezentă, ai pierdut, chiar dacă eşti un băiat bun. Banditul conştient de norocul lui savurează prezentul. Nu se mai gândeşte la ghinionul de ieri şi nici nu se mai interesează de ceea ce va fi mâine. Banditul nu trăieşte în trecut, nici în viitor. El este prezent acum, în clipa norocului, o savurează şi, prin aceasta, el dovedeşte că înţelege existenţa şi natura ei. Sigur că spunem "banditul" ca pe o metaforă, aşa cum o prezintă şi filmul. Nu înseamnă că "un bandit veritabil" este conştient în mod obişnuit, dimpotrivă. Atâta vreme cât a ajuns bandit, pe un nivel esenţial al minţii, al trăirii şi al faptelor el este inconştient. Cel conştient cu adevărat nu ajunge mafiot, căci una dintre marile dovezi ale conştienţei umane este dimensiunea morală.
A fi în prezent, a percepe ce este chiar acum, a fi conştient de ceea ce-i bun acum, în clipa asta, în ziua asta, în experienţa imediată a vieţii tale, a savura, a înţelege şi a aprecia faptul că eşti norocos
