Legea privind prevenirea accidentelor de înec menţionează numărul de salvamari care sunt obligaţi să supravegheze activitatea pe plaje, însă nu menţionează nimic despre bazinele de înot. Ioan Pojoranu, directorul celei mai moderne baze sportive din ţară care aparţine Comitetului Olimpic Român, crede că micuţul înecat în Bazinul Olimpic din Cluj ar fi putut fi salvat, dacă numărul salvamarilor ar fi fost mai mare.

A existat un număr suficient de salvamari şi de instructori de înot? Este una din întrebările pe care şi le adresează frecvent atât Alexandru şi Oana Seleş, părinţii lui Alex, copilul de doar 6 ani care a decedat joi, 12 noiembrie, chiar sub ochii antrenorului de înot, cât şi alţi părinţi, ai căror copii participau la cursuri.

Dacă Hotărârea de Guvern 1136/2007 cu privire la normele care se impun pentru prevenirea accidentelor de înec prevede cu exactitatea numărul de salvamari care trebuie să supravegheze activitatea pe plaje, siguranţa celor care aleg să înoate într-un bazin olimpic este pusă însă sub semnul întrebării.

La un bazin mare e nevoie de minimum doi salvamari

„Nu există normative fixe cu privire la numărul de salvamari care trebuie să supravegheze activitatea într-un complex olimpic. Depinde de frecvenţa de persoane şi de suprafaţa pe care aceştia o pot asista”, a declarat Adrian Râpă, vicepreşedintele Asociaţiei Naţionale a Scafandrilor Profesionişti şi Salvamarilor din România. Ioan Pojoranu, directorul Bazei Sportive Sydney 2000 din comuna Izvorani, lângă Bucureşti, aflată sub administraţia Comitetului Olimpic Român, este de părere că Alex Seleş ar fi putut fi salvat, dacă numărul salvamarilor de la Bazinul Olimpic din Cluj ar fi fost mai mare.

Acesta a explicat că bazinul mare din cadrul Complexului de Nataţie Politehnica ar fi trebuit să fie asistat de minimum doi salvamari, iar cel pentru copii, loc