Situaţia sa de acum e asemănătoare cu cea a unui redutabil candidat la preşedinţie. În consecinţă, pe lîngă efortul de a avea o prestaţie mediatică excepţională, Theodor Stolojan va fi supus unor teste extrem de dificile

Aşa cum am mai scris, vedetele campaniei pentru parlamentarele din acest an vor fi, indiscutabil, candidaţii la funcţia de premier. Pentru fiecare formaţiune competitoare aceşti candidaţi vor lua locul candidaţilor la preşedinţie din anii electorali anteriori. Asta înseamnă, desigur, că prestaţia lor personală va consta zdrobitor în rezultatul obţinut de partid la scrutinul parlamentar. Asta înseamnă însă că şi atacurile adversarilor din presă şi din politică se vor concentra asupra lor. Ceilalţi doi candidaţi – Călin Popescu Tăriceanu şi Mircea Geoană – sînt, din acest punct de vedere, mult mai avantajaţi decît Theodor Stolojan.

Ca premier în exerciţiu, dar şi ca adversar al lui Traian Băsescu, liderul PNL a fost ţinta a numeroase dezvăluiri în presa cotrocenistă. Ce s-ar mai putea spune nou despre Călin Popescu Tăriceanu? Că e omul lui Dinu Patriciu? S-a mai spus. Că e bogat? S-a mai spus. Că l-a trădat pe Traian Băsescu? S-a mai spus.

Acest adevăr e valabil şi pentru Mircea Geoană.

Atît în campania pentru locale, cît şi după ce a ajuns preşedinte, Mircea Geoană a fost atacat cu înverşunare de presă, adversare de moarte a PSD.

Nici în cazul domniei sale dezvăluirile la care vor apela duşmanii în campanie nu vor avea impact asupra electoratului.

Theodor Stolojan are însă o situaţie aparte. Domnia sa a fost un răzgîiat al presei. În campania pentru prezidenţialele din 2000 şi din 2004, domnia sa a fost ocolit de atacuri violente. În campania din 2000, pentru că nu prea conta. În cea din 2004, pentru că se bucura de ipostaza unui adversar al PSD-ului aflat la putere. După 2004, Theodor St