Moldovenii continuă să-şi vândă organele, chiar dacă medicii şi procurorii afirmă că fenomenul, care a luat amploare la începutul anilor 2000, este pe cale de dispariţie.

Constrânşi de sărăcie, necazuri şi plini de datorii, unii oameni îşi scot la vânzare organele, fără să se gândească ce ar putea urma după operaţie. În multe sate din Moldova, zeci sau poate sute de ţărani - pentru că nimeni nu i-a numărat - îşi duc zilele numai cu un rinichi. Alţii sunt gata să le păşească pe urme, doar ca să pună un ban grămadă. Îşi fac toate analizele ca să-şi convingă cumpărătorii, de obicei străini, că sunt perfect sănătoşi, plasează anunţuri pe internet şi aşteaptă să fie contactaţi.

Jumătate din sumă, avans

Mihai S. (nume schimbat - n.r.), de 46 de ani, locuieşte într-un sat din Ştefan Vodă. Agricultorul munceşte din greu ca să-şi întreţină cei trei copii, studenţi la Chişinău. S-a umplut de datorii după ce şi-a plantat o livadă. 200.000 de lei, cât ar trebui să întoarcă, sunt o avere pentru el. Alţi 150.000 de lei, care au dispărut din casa lui, trebuie să-i dea firmei la care este angajat. Disperat, bărbatul spune că nu are de ales şi este gata să-şi vândă un rinichi. „Nu cer mult, 20.000 de euro.Să rămână şi lupul sătul, şi oaia întreagă", ne-a spus el la telefon, după ce i-am găsit anunţul pe un site. Stabilim o întâlnire. Cu o voce tremurândă, frământându-şi mâinile bătătorite şi uscate de vânt, Mihai ne anunţă că şi-a dublat preţul. Datoriile sunt prea mari. „Vreau 50% din sumă înainte de operaţie. Să mi se plătească drumul până în ţara unde se va face transplatul, atât mie, cât şi unui prieten care mă va însoţi. Insist să încheiem şi un contract în care să vă angajaţi să-mi plătiţi reabilitarea", îşi înaintează condiţiile. Ne roagă să fim discreţi. „Nici soţia mea, care munceşte în Italia, nici copiii nu ştiu ce am de gând să fac. Le povestesc după ce v