„Dicţionarul monumentelor şi locurilor celebre din Bucureşti” a fost lansat recent de Editura Meronia. Specializată în lucrări de referinţă, editura oferă la intervale regulate dicţionare şi cărţi de istoria civilizaţiilor.
Preocuparea pentru zestrea arhitectonică a Capitalei pare să fie din ce în ce mai frecventă. De cele mai multe ori, ea se manifestă prin proteste faţă de demolarea unor zone ale oraşului, ale căror structură şi atmosferă conferă continuitate istoriei locului.
De această dată, volumul semnat de Valentina şi Angela Bilcea propune un itinerar istoric al arhitecturii bucureştene. Dicţionarul debutează cu o cronologie a Bucureştiului, de la data primei menţionări documentare (20 septembrie 1459) până în 2009, la sărbătorirea a 550 de ani de existenţă a urbei.
Instituţii publice şi ctitori de biserici
Plasate în ordine alfabetică, monumentele şi clădirile reprezentative sunt prezentate, dincolo de datele topologice, cu un scurt istoric, de la data apariţiei până astăzi, cu descrierea detaliată a structurii şi a decoraţiei exterioare şi interioare. Datele cele mai demne de interes sunt cele privind arhitecţii care le-au construit, autorii picturilor interioare, atunci când este cazul, ca la Academia de Ştiinţe Economice, de exemplu, la care este descrisă fresca Ceciliei Cuţescu-Storck. Cititorii pot afla numele succesive sub care au fost cunoscute unele clădiri.
În dicţionarul Valentinei şi Angelei Belcea, Academia României se înfrăţeşte cu Palatul Cantacuzino, devenit Muzeul Enescu, Muzeul de Istorie Naturală ridicat prin grija lui Grigore Antipa stă alături Muzeul de la Şosea, cum a fost numit la ridicarea lui de către arhitectul Nicolae Ghica-Budeşti, devenit, contrar destinaţiei iniţiale stabilite de către Alexandru Tzigara-Samurcaş, muzeu al Partidului Comunist şi redat scopurilor iniţiale sub numele de
