Psihiatrii si psihologii analizeaza cazul premiantului de la "Negruzzi" Ce s-o fi petrecind in mintea unui copil de 13 ani care sa-l impinga la crima? Cita ura sau, dimpotriva, nepasare, cita furie sau, din contra, atrofiere a simtamintelor poate sa il domine in clipa in care decide ca mama sa merita sa moara? Cita orbire ii trebuie pentru a lovi cu ciocanul pina fata mamei devine un hau viscos din carne si singe, la citiva metri de patul unde o mogildeata de cinci ani doarme inca? De unde apar acesti demoni? Sa fi salasluit ei dintotdeauna in gindurile si in sufletul copilului de nota 10 de la "Negruzzi"? Si daca da, nu s-au aratat mai devreme? Nu i-a observat nimeni? Dar acum doi ani, cind baiatul a incercat sa isi injunghie tatal, ce a fost? Cite familii care in ochii celor din jur sint "perfect normale" vor fi ascunzind lucruri care pot rabufni intr-o zi perfect normala de iulie, ca multe alte zile in care nu s-a petrecut nimic? Se putea sa nu se intimple nici acum? Dar chiar s-a intimplat? Pentru copilul care si-a ucis mama, internat la Pavilionul I Barbati de la Spitalul de Psihiatrie, pare ca totul e ca inainte. Daca nu ar exista trupul desfigurat al mamei, socul tatalui, copila de cinci ani ramasa orfana, agitatia cunoscutilor uluiti de veste, mobilizarea anchetatorilor si a medicilor care incearca sa gaseasca raspuns la intrebarile acestea toate, daca ne-am lua doar dupa chipul copilului, s-ar putea crede ca nu s-a intimplat nimic. "E insensibil. Rece. Indiferent. Ca un platou", il descrie pe elev medicul psihiatru Dorina Donciu, care a vorbit de mai multe ori cu noul sau pacient. "Raceala e structura lui de baza" Copilul si-a lovit mama cu un ciocan. Isi facuse bagajul pentru plecarea in munti in care isi pusese minimul necesar pentru supravietuire. Pregatise si crima, asa cum isi premeditase plecarea? Pina la expertiza psihiatrica anuntata pentru miine, ra