Participant colateral la recentul scandal privind transformarea teatrelor din Tîrgovişte în „sucursale“ ale primăriei locale (colateral, pentru că scena dramatică – pentru adulţi – ia întotdeauna spuma în cazul dezbaterilor artistice, în care instituţiile artistice dedicate copiilor şi cele de păpuşi şi de marionete sînt considerate o categorie minoră şi neserioasă), Teatrul pentru Copii şi Tineret „Mihai Popescu“ din pomenita localitate a dat recent semne că apa trece, pietrele rămîn, iar cîinii latră şi caravana trece. Altfel spus, la final de septembrie a deschis stagiunea cu două premiere, una – Gulliver în ţara Liliput – destinată copiilor, cealaltă – Welcome to Romania – un spectacol pentru adulţi pe un text scris şi montat de Theo Herghelegiu. Gulliver…, regizat de Gabriel Apostol, unul dintre „oamenii de bază“ de la Ţăndărică, e un spectacol de marionete pe fire lungi, ceva ce pe scenele româneşti nu s-a mai văzut de ani mulţi (printre altele – cum ar fi dificultatea construirii lor –, pentru că marionetele pe fire lungi sînt greu de manevrat), iar cei care lucrează cu aceste marionete sînt, de fapt, actori dramatici sau încă studenţi, de unde şi remarcabilul performanţei lor. Venit din „şcoala Pepino“, Gabriel Apostol apelează aici la dialogul dintre marionetă şi elementul scenic „uman“, întrupat în persoana lui Daniel Deac, interpretul lui Guliver, un adevărat uriaş veşnic atent să se strecoare pe o scenă mititică, printre parteneri de joc care-i ajung pînă undeva, pe la genunchi. O scenă mititică, fiindcă sediul Teatrului „Mihai Popescu“ e un subsol de dimensiuni reduse, de mare efect şi pentru copii, şi pentru adulţi, de vreme ce să intri în sală (lucru pentru care trebuie să cobori un şir de scări) echivalează cu pătrunderea într-un spaţiu magic. O magie în strînsă legătură cu cea a teatrului practicat aici, o artă care, tratată în exces ca minoră