Jean Mattern (n. 1965), scriitor şi editor francez, coordonează colecţiile de literatură străină „Du Monde Entier” şi „Arcades” la Editura Gallimard. Născut într-o familie de origine est-europeană, scriitorul a dezvoltat istoria exodului postbelic al familiei sale spre Occident, în două volume de ficţiune: Băile Király (2008, tradus în româneşte de Silviu Lupescu, Polirom, 2009) şi Lapte şi miere (2010, tradus în româneşte de Anca Băicoianu, Polirom, 2011). Jean Mattern a fost prezent, ca editor, în 2006, la Festivalul de Literatură „Zile şi Nopţi”de la Neptun-Constanţa, cînd Editurii Gallimard i-a fost decernat un premiu, acordat de ICR, şi din nou anul acesta, în calitate de scriitor, la ediţia a IV-a a Festivalului Internaţional de Literatură Bucureşti.

Aş începe cu o întrebare pusă mai mult în glumă: nu este un act de curaj din partea dumneavoastră, ca francez, să vă asumaţi şi să vorbiţi deschis despre rădăcinile dv estice astăzi, cînd Europa de Est e the underdog pe plan politic?

N-am pornit la drum cu intenţia de-a scrie despre povestea mea proprie. Dar scrisul e ceva ciudat, în sensul că înţelegi mult mai bine ce-ai făcut după ce termini de scris. În timp ce scrii, cred că motivele pentru care o faci sînt obscure pînă şi pentru tine. Scrisul e un mecanism declanşat de ceva necunoscut, pe care apoi nu-l mai poţi opri. Sigur că, o dată manuscrisul terminat, mai e mult de lucru. Dar întreaga construcţie şi povestea curg de la sine. Cînd am început aceste două cărţi nu mi-am dat seama că vor avea un fundal puternic est-european, aşa că n-aş zice că a fost vorba de curaj, ci de ceva inconştient. Declanşatorul primului roman n-a fost Europa de Est, ci sentimentul de durere, de pierdere şi modul în care poţi comunica acest sentiment cuiva cînd te pregăteşti să-ţi întemeiezi propria familie.

Aşa se şi deschide romanul.