Agenţia Naţională de Integritate, „copilul“ cel mai iubit al fostului ministru al Justiţiei, Monica Macovei, este ultima victimă din ringul constituţional, acolo unde se dispută, de ani buni, marea majoritate a meciurilor publice. Lovită sub centură chiar de arbitru, ANI se va retrage, probabil, la azilul instituţiilor nedorite şi neputincioase. Fără a mai putea să sesizeze Parchetul în legătură cu discrepanţele dintre averile şi veniturile demnitarilor sau să ceară instanţelor confiscarea averilor ilicite, precum şi în lipsa atribuţiilor de a reclama şi sancţiona incompatibilităţi ori conflicte de interese, Agenţia de Integritate devine un organism-legumă. La fel s-a întîmplat cu CNSAS, pe care aceeaşi Curte Constituţională l-a emasculat, tot în urma unei excepţii de neconstituţionalitate invocate de avocaţi şi acceptate de magistraţii Curţii. O bună parte dintre aceştia erau verificaţi la avere de ANI în momentul pronunţării deciziei, deci se aflau în vădit conflict de interese. Agenţia Naţională de Integritate a fost creată pentru a controla sănătatea averilor persoanelor cu responsabilităţi publice. Funcţionarea ei nedisturbată politic sau administrativ reprezenta o garanţie pentru Uniunea Europeană, care, prin Mecanismul de Cooperare şi Verificare, veghează la sănătatea justiţiei. După explozia mediatică a cazului Voicu, anihilarea de facto a ANI consolidează, la nivelul percepţiei publice, scenariul potrivit căruia o reţea subterană, politico-economico-judiciară, se simte ameninţată şi reacţionează dur, cu preţul scoaterii ţării din sfera de onorabilitate. Cu CNSAS şi ANI prăbuşite, petele trecutului şi ilegalităţile unui prezent lucrativ ce jalonează biografia multor parlamentari, miniştri şi alte persoane cu funcţii publice vor rămîne ascunse. Toate acestea se întîmplă natural într-o ţară doldora de instituţii create pentru a menţine la un nivel salu