Probabil că sunteţi obosiţi. A fost un an greu şi parcă mai lung ca oricare. Poate că sunteţi supăraţi, nervoşi, indignaţi - şi nu fără motiv.

Totul s-a petrecut aiurea, în afara oricărei logici şi a oricărui orizont cât de cât previzibil. E anul în care am fost ameninţaţi cu gaura neagră şi ni s-a spus că trebuie să redefinim viaţa însăşi. Anul în care Haiti a fost devastat de un cutremur, iar România, codaşa tuturor clasamentelor, s-a instalat comod pe locul patru în lume la viteza medie a conexiunilor de internet. Între timp, un milionar din Austria a renunţat la întreaga avere pentru a putea trăi fericit, la Moscova teroriştii au lovit din nou metroul, elita poloneză a fost decapitată pentru a doua oară în apropiere de Katyn, iar un vulcan cu nume imposibil a aruncat în aer transporturile aeriene. Într-un spital românesc, nou-născuţi prematuri au ars de vii sub ochii unui mare număr de oameni, în presă a reînviat moda stenogramelor, iar Fidel Castro a recunoscut că modelul economic cubanez nu mai funcţionează. În astă vreme, Coreea de Nord şi Coreea de Sud au început să tragă una-n alta, în schimb Rusia e gata să participe la scutul american antirachetă. Şi, cu voia dvs., ultima pe listă, criza mondială a continuat să facă ravagii, inclusiv pe la noi, în toate felurile posibile.

Şi totuşi, acum, acum, astăzi, n-are rost să vă gândiţi la toate acestea. Vă rog frumos, închideţi o clipă ochii şi încercaţi să vă auziţi sufletul. El este acolo, o!, nu, n-au reuşit să-l înrăiască, necum să-l alunge, atâtea amar de obstacole şi amărăciuni şi greutăţi şi spaime. Sufletul este acolo, nealterat, şi încearcă să vă spună ceva. Ceva care cred că ştiţi deja, sau măcar simţiţi, ceva care pluteşte în aer de o vreme, ceva care ne face pe toţi să fim măcar un pic altfel, mai buni, mai frumoşi, mai concesivi. Nu vă lăsaţi intimidaţi de cei care pufnesc în râs sau ridică