Ce inseamna subfinantarea sistemului de sanatate? Cat de departe suntem de starea de normalitate, asa cum este ea perceputa in Uniunea Europeana? Unde va duce lipsa de resurse? Sunt intrebari la care merita sa dam un raspuns categoric, pentru ca sanatatea personala si a celor dragi este in fapt o necesitate prioritara pentru orice om, indiferent de venitul, categoria sociala sau educatia acestuia.
Dincolo de acuze, idei preconcepute, interese contrare sau orice alt atribut, cand se iau in discutie problemele unui sistem, ar fi indicat sa se recurga la obiectivitatea unor cifre. Daca o imagine face cat 1.000 de cuvinte, cifrele bine fundamentate pot face diferenta intre a orbecai in intuneric sau a rula pe o autostrada bine luminata.
Cheltuielile medii (publice plus private) pentru sanatate ale unui roman au fost in 2008 de 473 de dolari (in 2009 sunt estimate la 420), din care 104 dolari au fost destinati, in medie, achizitiei de medicamente. O fi mult? O fi putin?
Pe baza acestor cifre studiul "The World Pharmaceutical Markets Fact Book 2009" plaseaza Romania pe ultimul loc in Uniunea Europeana in topul realizat pe criteriul cheltuielilor totale pentru sanatate si pe penultimul loc in cel constituit pe criteriul banilor folositi pentru medicamente. Ce inseamna mai exact acest fapt? Prin comparatie cu statele de pe primul loc, in speta Norvegia, respectiv Elvetia, in Romania s-a cheltuit anul trecut pe cap de locuitor, in medie, de 15,5 ori mai putin pentru sanatate si de 8,6 ori mai putin pentru medicamente. Cumulat din surse publice si private, un norvegian a beneficiat in 2008 in medie de 7.333 de dolari (!) pentru cheltuielile de sanatate, in timp ce un elvetian a avut la dispozitie un buget cumulat de 893 de dolari (!) pentru medicamente.
Mediile celor doi indicatori pentru Europa de Vest se afla aproximativ la jumatate, in ceea ce prive
