Se spune că o televiziune bună trebuie să păstreze un raport echitabil între divertisment şi informaţie. Pe de altă parte, în lume informaţia începe să capete din ce în ce mai multă importanţă şi există o tendinţă generală de promovare a ei, ca răspuns la noile exigenţe ale publicului. Perfecţionarea mijloacelor de comunicare sau apariţia Internetului au stimulat apetitul pentru informaţie al consumatorului. Prin urmare, chiar şi televiziunile de nişă, destinate exclusiv divertismentului, au cedat acestei presiuni şi au început să acorde atenţie nevoii de informaţie. De exemplu, la un post ca MTV, pe lîngă muzica şi videoclipurile pe care le dădeau pînă acum, sînt transmise non-stop, pe o bandă care apare în baza ecranului, tot felul de ştiri din domeniul muzical. Şi-au dat şi ei seama că, într-o lume a informaţiei, divertismentul pur, care nu mai ţine seamă de aceasta, începe să piardă din ce în ce mai mult teren. La noi, însă, lucrurile stau exact pe dos: există o mişcare inversă, de generalizare a divertismentului. Ni se zice că poporul cere numai divertisment, iar televiziunile, săracele, trebuie să se conformeze acestor imperative. Unii spun că oamenii sînt aşa de amărîţi, încît tot ce-şi doresc este să se destindă şi să uite de mizeria în care trăiesc. Alţii cred că toată această tendinţă este dirijată de undeva de sus, de structurile care deţin puterea (politică sau economică) şi care doresc să se cînte, pe mai multe voci, cîntece de leagăn întru adormirea spiritului critic al naţiunii. Pentru ca, astfel, să-şi vadă liniştite de manevrele lor (politice sau economice). Nu ştim care este explicaţia. Lumea e, într-adevăr, destul de săracă (guvernul crede - conform analizelor pe care le-a făcut recent - că o familie de trei persoane se poate descurca cu aproximativ 6 milioane de lei pe lună...; să observăm doar aşa, în treacăt, că indivizilor din guvern nu