Cunoscut ca muzician încă din anii ’70, Mircea Florian desfășoară, din aceeași perioadă, intense și semnificative activități în zona artelor vizuale, sub egida avangardei, intermedialității și experimentului. Spiritul său creator a fost, în tot acest timp, nu doar viu, ci și tînăr. Condamnat de destinul pe care l-a ales (sau care l-a ales) să-și urmeze cu consecvență ideile fără a se repeta, Florian a creat o adevărată nișă la confluența artelor spectacolului cu artele plastice și muzica. În urma unui performance susținut de artist la sfîrșitul lunii aprilie la Galeriile de Artă ale Municipiului București, intitulatNegrele-mi aripi, lectorul universitar dr. Victor Velculescu a finalizat recent un film de douăzeci de minute, pe care îl va prezenta publicului (capabil săsuporte arta video și performance) în august, pe terasa MNAC, sau în toamnă, la Universitatea Națională de Arte, Departamentul „Foto-Video“ (unde predă). În măsura posibilităților, proiecțiile s-ar putea desfășura în prezența lui Mircea Florian, care trăiește din anii ’80 în Germania. Performance-ul a constat în pictarea de către Mircea Florian a unor aripi cu coatele, în urma acelorași mișcări (simultane) cu care a creat muzică – totul sub ochii publicului și ai camerelor. Costumația, constînd într-un combinezon de care au fost lipite cu bandă adezivă pensule în prelungirea antebrațelor, cu pămătuful orientat în spate, a făcut parte din reprezentație. Aura, mai mult science fiction decît suprarealistă, a fost completată de device-uri: laptop, controler, osciloscop, microfon și o serie de platforme. Dirijarea relativă a experimentului artistic a fost făcută cu ajutorul camerei video plasate pe laptop, folosită nu doar drept consolă pentru muzică, ci și ca oglindă de tipul „ochiul soacrei“. A uni sunetul cu imaginea, poezia cu muzica, arta spectacolului cu scenografia, șocul cultural cu orizontul