Reporterul „Adevărul“ a stat de gardă, timp de o zi, printre condamnaţii de la izolatorul de urmărire penală din Capitală, cunoscut şi ca penitenciarul numărul 13. A participat la toate contralele, veghind ca regimul strict de securitate să fie respectat. Totodată, ne-am folosit de ocazie ca să-i cunoaştem pe o parte din „locatari“ de la cea mai veche închisoare, care are şi cele mai dure condiţii de detenţie din ţară.

În spatele pereţilor groşi ai penitenciarului de pe strada Bernardazzi, libertatea e un lucru scump: doar o oră pe zi, sub atenta supraveghere a gardienilor. Lumina soarelui pătrunde rar aici, prin ferestrele cu gratii duble şi pereţii groşi de-un metru. Pentru gardieni, ziua începe de la 7 dimineaţa, cu o cafea tare. Pentru deţinuţi începe o oră mai târziu, cu un control la sânge.

Timp de o zi am fost paznic de închisoare. Am fost pus rapid în temă, de noii colegi. Prima regulă este să vorbeşti frumos cu deţinuţii. A doua e să intri în zona lor doar îmbrăcat în uniforma militară.

„Chiar săptămâna trecută a venit un medic la noi. Era îmbrăcat civil. A fost de-ajuns să rămână neînsoţit pentru o clipă ca să fie închis într-una din celule. A bătut în uşă, a strigat, dar degeaba. Abia după 20 de minute a fost scos de-acolo“, îmi povesteşte glumind un gardian.

Pază strictă

Programul de lucru începe cu raportul zilei precedente. Aflu cu ocazia asta că unul dintre cei doi tineri luaţi pe sus de mascaţi la finele lunii mai, după ce furaseră peste 1 milion de lei din bancomate, a încercat să mituiască un paznic, cu 50 de euro. Urmează apelul condamnaţilor. Fiecare celulă e deschisă, iar cei dinăuntru sunt număraţi.

Cu ochii lipiţi de somn, îmbrăcaţi sumar şi tatuaţi din cap până în picioare, deţinuţii sunt scoşi în coloană pe coridor. Câţiva refuză vehement să se dea jos din pat. Alţii se supun în linişte. În felul ace