Vlad Hogea Ieri, fiind 24 ianuarie, politicienii s-au inghesuit, care mai de care, la Sarbatoarea Unirii. Majoritatea celor care au facut "bai de multime" nici macar nu stiu cine a fost cu adevarat Alexandru Ioan Cuza, asa ca, "post factum", voi garnisi acest editorial cu cateva fragmente din discursul rostit de Mihail Kogalniceanu, la data de 30 mai 1873, la mormantul domnitorului: "Biserica ne zice: desertaciunea desertaciunilor, totul este desertaciune. Ei, uite, imi permit a zice cum ca acest mare adevar isi are si el desertaciunea sa. Nu este in lumea aceasta totul desertaciune, ramane ceva statornic; raman faptele mari, care sunt nepieritoare; da, fratilor, faptele mari opresc chiar moartea.Se zice ca Cuza-Voda a murit... Daca renasterea Romaniei a murit, apoi... a murit si Voda-Cuza. Caci Voda-Cuza nu este decat renasterea Romaniei. Dar, va rog, credeti oare ca vin aici sa fac eu istoria acestui domn? Nu! Caci care glas poate sa o faca? Care pagina tiparita poate sa fie asa de adevarata si asa de elocventa, ca fata tarii insasi? Fata tarii este pagina istoriei lui Alexandru Ioan I. Alexandru Ioan I nu are trebuinta de istoriograf. El sigur si-a scris istoria sa prin legi, prin acte cu care a facut un stat, o societate alta decat aceea ce i s-a fost dat, cand l-am proclamat domnitor. (...) Astazi statul roman nu mai este provincia vasala a Moldovei sau a Valahiei. Iata ce a facut Alexandru Ioan I. (...) Alexandru Ioan I tinea cheia Orientului si nimic nu se facea in Orient, nu numai fara stirea, dar fara voia lui. El era gata a-si sacrifica tronul, persoana sa, numai sa-si apere tara de orice pericol, pentru ca El era constiincios natiunii romane. Sapte ani nu ne-am odihnit, sapte ani n-a fost umilitiune... dar a cazut silnic, si Romania si-a intrerupt cariera sa... A! Iertati-ma. Aici, in fata unui nou mormant deschis, in fata acestei figuri care va fi