Corriere della Sera, Milano: În timpul Consiliului European din 23 octombrie, Germania şi Franţa au distribuit puncte bune şi mai puţin bune partenerilor lor din zona euro aflată în dificultate, şi mai ales Italiei. Dacă criticile faţă de inerţia guvernului Berlusconi sunt justificate, criza actuală se datorează în acelaşi timp şi încetinelii de care dau dovadă Paris şi Berlin în luarea de decizii, notează Corriere della Sera.

Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi. Nu a fost frumos pentru un italian să asiste duminică, la Bruxelles, la conferinţa de presă comună organizată de cancelarul Germaniei, Angela Merkel, şi de preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy. Pentru că, în cursul întâlnirii celor doi lideri cu presa internaţională, premierul Italiei, care – fie că ne place sau nu – ne reprezintă pe toţi pe plan extern, a fost luat în derâdere, a fost criticat pentru că nu aplică măsurile naţionale pentru depăşirea crizei datoriilor statelor suverane, a fost pus, în mod tacit, pe acelaşi plan cu Grecia (Sarkozy a enumerat într-o listă separată Irlanda, Portugalia şi chiar Spania), a fost acceptat cu greu ca interlocutor (şi doar în calitatea oficială pe care o are a fost catalogat demn de încredere de către Merkel).

Dacă se ţine cont de faptul că în Palatul Consiliului European uzanţa este limbajul diplomatic şi comportamentele moderate, înţelegem cu uşurinţă de ce Franţa şi Germania – cu siguranţă determinate să plutească pe tsunamiul crizei din zona euro – au reuşit să provoace iritarea multora dintre partenerii lor comunitari.

FESF, doar pentru cine îşi îndeplineşte obligaţiile

Dar dacă este să vorbim de atitudinea excesivă a lui Merkel şi Sarkozy, cum să nu ne punem întrebarea dacă nu cumva au dreptate? Într-adevăr, Guvernul Silvio Berlusconi nu îşi respectă obligaţiile şi nu a dus la Bruxelles acel pla