A fost sa fie ca 2004 sa stea, printre alte semne, si sub semnul alegerilor. Al alegerilor de tot felul. Din pacate, cel putin in lumea scolii, n-am ales, nici de data aceasta, calea dreapta si A fost sa fie ca 2004 sa stea, printre alte semne, si sub semnul alegerilor. Al alegerilor de tot felul. Din pacate, cel putin in lumea scolii, n-am ales, nici de data aceasta, calea dreapta si curata. N-am folosit prilejul de a separa diamantele de zgura, carbunii de cenusa, adevarul de minciuna. In locul exercitarii dreptului democratic de a alege si a fi alesi pe criteriile competentei profesionale, ale credibilitatii morale si ale verticalitatii intelectuale, am preferat simulacrul, sforaraia, cand n-am ales, de-a dreptul, sa folosim legea pe post de stergator pentru picioare. Daca pana mai ieri mai speram ca respectivele matrapazlacuri nu apartin decat lumii politice, campaniilor electorale, infantile, astazi, la finalul celor trei luni in care s-au desfasurat alegerile pentru conducerile universitatilor din Romania, concluzia e jalnica. Nu ne dam in stamba doar in politica. Setea de putere, arbitrarul, facatura, falsa modestie, frica sunt caracteristice si spatiului academic, mediului universitar. Cine mai credea ca educatorii sunt mai presus de cei educati, s-a lecuit. Pentru a fi alesi in conducere, decani si rectori, profesorii nostri nu si-au imbiat colegii la un mic si o bere, nici nu i-au ademenit la vreun economat sau prin parcuri, la un foc de artificii si un concert cu fetite pe jumatate goale. Universitarii sunt oameni subtiri, cu pretentii. Asa ca, in primul rand, s-a vopsit gardul. Aparent, Legea invatamantului, Statutul personalului didactic au fost respectate. Daca acestea spun ca nimeni, nici chiar laureatul Nobelului, nu are voie sa fie rector ori decan mai mult de doua mandate, nici unul din cei 26 de rectori aflati in astfel de situatii nu si-a mai depu