Sindromul metabolic – o asociere de tulburări metabolice determinate de rezistenţa la insulină – este caracterizat, printre altele, de obezitatea abdominală. A fost recunoscut ca un factor de risc pentru bolile cardiovasculare, dar şi pentru alte afecţiuni cronice. Pe de altă parte, obezitatea şi sindromul metabolic în general afectează sistemul gastrointestinal determinând multe afecţiuni, de la boala de reflux gastroesofagian (BRGE) la cancerul colorectal (CC). Diabetul zaharat, o altă manifestare a sindromului meta­bolic, determină tulburări ale motilităţii sistemului gastrointes­tinal prin afectarea sistemului ner­vos autonom. Sin­dromul meta­bolic include, de ase­menea, steatoza hepatică non-alco­olică şi litiaza biliară colesterolică. În plus faţă de efectele meca­nice ale obezităţii, precum creşterea presiunii intraabdo­minale de către volumul mare de ţesut adipos, se pare că substanţele secretate de acest ţesut, cum sunt TNF-a, IL-6, leptina şi factorul de creştereinsulin-like 1, au anumite legă­turi patogenetice cu aceste boli. Ţesutul adipos visceral, meta­bolic activ, este puternic asociat cu nivelurile serice mari ale adipokinelor, incluzând IL-6 şi TNF-a, care pot juca un rol în apariţia BRGE, a esofagului Barrett sau a carcinogenezei secundare. Rolul microflorei intesti­nale a fost şi el recent descoperit şi continuă să fie intens studiat, iar tulburări psihologice se pot asocia acestor afecţiuni, influenţând evoluţia şi tratamentul printr-un complex de legături etiopatogenetice. Deşi s-au efectuat multe studii asupra relaţiei dintre obezitate şi anumite boli gastrointestinale, literatura este insuficientă pentru a stabili dacă sindromul metabolic sau obezitate Publicitate a abdominală reprezintă factori de risc pentru bolile gastro­intestinale. La workshop-ul internaţional cu tema Afectarea gastrointestinală în sindromul metabolic: de la observaţ