"Ţeava l-a lovit direct în tâmplă. Annika a văzut cu încetinitorul cum i-a spart osul, crăpându-l ca pe o coajă de ou. Sven a dat ochii peste cap – nu i se mai vedea decât albul corneei. Din locul loviturii a ţâşnit un lichid. Braţele i-au sărit în lături, cuţitul i-a zburat din mână. S-a dezechilibrat. S-a aplecat spre stânga, iar picioarele i s-au împleticit, râcâind zgura." În mod neaşteptat, eroina este surprinsă la începuturile carierei sale, cu opt ani înainte de întâmplările din „Explozii la Stockholm”. Annika Bengtzon vrea să se rupă de locurile natale, de plicticoasa viaţă de provincie şi de ziarul neînsemnat unde debutase, o foaie insipidă în care relata despre şedinţele consiliului local şi despre alte întâmplări neinteresante pentru marele public. De aceea, îşi încearcă norocul la „Kvalspressen”, cel mai important tabloid suedez. Dar perioada de probă la care e supusă e dificilă. Cei mai mulţi colegi din noua redacţie o socotesc nepregătită pentru a face parte din colectivul unui ziar central, o şicanează fără motiv, îi oferă sarcinile cele mai ingrate.
Şi totuşi, Annika Bengtzond are şansa ei. Într-un cimitir este descoperit cadavrul unei tinere care a fost violată şi apoi strangulată. Jurnalistei i se încredinţează acest caz care o pune sub lumina reflectoarelor, fiind mai complicat decât părea iniţial. Mai ales după ce printre suspecţi apare şi un membru important al Guvernului, lucrurile iau o întorsătură imprevizibilă. Dar ucigaşul nu va putea fi pedepsit pentru crima sa, ci va plăti pentru alte fărădelegi ale sale, descoperite de isteaţa ziaristă.
Ca şi în „Explozii la Stockholm”, cele mai izbutite pagini ale scriitoarei sunt cele dedicate profesiei de gazetar. Ni se aduce la cunoştinţă modul tensionat în care se desfăşoară şedinţele de sumar, ce strategii adoptă redactorii pentru a smulge de la autorităţi informaţii sem