Sistemul sanitar românesc nu suferă doar de finanţare – are multe tare pe care încă le cară. În ce priveşte comunicarea dintre specialist, fie el medic sau decident în sistem, şi mass-media, încă sunt mulţi care se comportă ca nişte funcţionari plictisiţi şi blazaţi, posesori ai unor mentalităţi învechite – „să stau frumos în banca mea, să nu mă întrebe nimeni nimic, să nu cumva să spun vreo prostie“. Nu mai departe de acum câteva luni, făcând documentarea cu privire la infecţiile intraspitaliceşti, responsabilul unui compartiment pentru prevenţia şi controlul infecţiilor nosocomiale dintr-un spital bucureştean mi-a spus verde-n faţă: „Ce v-a venit să scrieţi despre asta? Există alte subiecte mult mai bune de abordat“. Şi nu este singurul de acest fel întâlnit în demersul meu, dar şi în altele. Poate şi de aceea stăm atât de bine la infecţii nosocomiale. Statistic, evident. Ne pricepem de minune la raportări. Politica struţului e-n floare în spitalele româneşti. Apoi, nu Publicitate pot trece în noul an fără să o pomenesc şi pe cea care, nu ştiu din ce motive, a făcut tot ce a putut ca să împiedice o documentare a echipei din care cu onor am făcut parte, la Institutul Cantacuzino, pentru publicarea unui „dosar“ prilejuit de împlinirea a 150 de ani de la naşterea întemeietorului acestui aşezământ, profesorul Ion Cantacuzino. Este vorba de directorul general (interimar deocamdată) al institutului menţionat: dr. Aurelia Graţiela Drăghici, medic primar obstetrică-ginecologie şi consilier general al Capitalei (din partea USL). Şi cum invidia (ca să nu zic altceva) e mare, pentru că până la urmă am găsit şi oameni binevoitori, cu proxima ocazie, doamna director general interimar ne-a taxat: un jurnalist al publicaţiei noastre a fost poftit afară, în momentul în care a încercat să poarte o discuţie cu dsa. Comunicăm, doamnă manager, nu-i aşa? Comunicăm! Poat