Plecand din Maramures, merg spre est, spre Bucovina si Moldova, trecand pasul Prislop. Cam pe aici, incep sa am o senzatie foarte ciudata cand realizez ca am trecut de cel mai departat punct al traseului meu si incep sa ma intorc spre casa, dar pe un drum mai ocolit.
Vizitez Cetatea Neamt, dar nu prea imi place cum au reamenajat-o. Renovarea in sine nu este foarte rea, este ce se putea obtine mai mult din cele cateva ziduri care mai stateau in picioare. Pe de alta parte, eu vad ca au fost montate o gramada de pietre si consolidari care nu sunt din acelasi film, iar amenajarea camerelor este de un kitsch maxim: Au adus manechine pe care le-au imbracat, le-au pictat, le-au asezat in pozitii veridice incercandu-se astfel ilustrarea diferitelor scene din viata cetatii, iar in temnita au adus chiar si soareci. De plus. Cand era mica, sora mea avea o jucarie identica. Penibil. Singurele lucruri interesante sunt panorile mari cu informatii despre viata cetatii si a locuitorilor, pe care nu le citeste aproape nimeni. Toti vizitatorii se minuneaza la manechine si cat de realiste sunt. Parca sunt intr-o casa a groazei medievala.
De pe panouri aflu ca denumirea de "neamt" insemna tacut, linistit si mi se pare intersant. Particularitatea acestei cetati este podul mare si rotund pe care se facea accesul prin poarta principala, pod din care au ramas partial doar stalpii de piatra, restul fiind reconstruit, din metal si lemn. Ies afara si ascult comentariile numerosilor turisti din jurul meu, foarte impresionati de cat de frumos au renovat cetatea. Probabil asta se cauta, asta se vinde si asta o fi si motivul pentru care toate mormitele si obiectivele din Egipt au fost refacute sau renovate in acelasi stil, eliminand total senzatia de vechi si orice urma de patina a timpului.
Merg si la manastirile de la Agapia si Varatec, iar apoi cobor spre Cheile Bicazului. I
