Improspatarea lotului divizionar de elita era o masura necesara, intrucit principala problema a arbitrilor romani de top este credibilitatea. Cu 5-10 ani in urma, tabloul fotbalului romanesc arata astfel: campionat slab si calic, fara jucatori valorosi, cei mai buni jucatori parasind tara pentru te miri ce cluburi din Ungaria, ba chiar si China. Stranierii veniti in loc - trei lulele, trei surcele. Slab-slab mai era campionatul nostru, dar era si plin de blaturi, cooperativa genial conceputa de Jean Padureanu fiind singura institutie care mergea ireprosabil. Echipele romanesti de club se impleticeau de oarece islandezi sau letoni, iar nationala, care mai reusea cite o calificare, era formata aproape exclusiv din jucatori de afara. In frunte tronau "Nasul" si "Corleone", temeiurile legale ale sus-numitei cooperative, iar arbitrii isi faceau averi si situatii prin prestatiile lor in conformitate cu sistemul ce parea ca n-are moarte.
Cum arata fotbalul romanesc in anul de gratie 2007? Evident ca mult mai bine, dar existind loc de si mai bine. Nu mai vorbim ca echipele care altadata ne faceau de ris pe linga gheizere sau prin mlastinile baltice reusesc sa elimine formatii de prim rang, sau ca nationala este aproape de o calificare europeana la care tinjim de sapte ani. Sau ca saracia de altadata este pe duca, din ce in ce mai multi patroni turnind bani cu lopata in fotbal. Cooperativa a ramas o amintire, iar blaturile sint tot la fel de dese (sau de rare) ca si in campionatele puternice ale Europei. In nationala vin tot mai multi jucatori din interior, iar o recenta statistica ne arata ca avem 11 jucatori straini convocati la nationalele lor, pina nu demult tronul albanezului Demollari parind de neclintit.
Federatia a ramas tot pe mina lui Mircea Sandu, iar Liga in bratele vinjoase ale lui Mitica din Balcesti, dar sint semne de insanatosire si acolo. Ce-i drep