Tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiit. Oltenia îşi astupă urechile să n-audă ţiuitul sumbru care anunţă "puls zero". Zvîcnirile de pe monitor se sting, ultimele semne de viaţă ale Universităţii pier sub apăsarea a 23.000 de scaune goale, ude, triste.
Costea cel botezat deja în roşu-albastru priveşte cu lehamite spre poarta lui Bălgrădean, îşi potriveşte mingea alene, "să se termine dracu' odată campionatul ăsta, că mi s-a luat", şi trage la o palmă de bară (3). Atît. O singură respiraţie completă pentru Craiova, în rest doar gemete însoţite de un "huo" interminabil din tribune.
Dinamo e şi ea la capătul unui sezon mizerabil, dar nici aşa nu se poate împiedica de o fantomă. Djakaridja Kone se prăvăleşte peste stativul cu perfuzii alb-albastre şi înscrie cu capul din 8 metri după cornerul perfect al lui Cătălin Munteanu (8). Amin!
Alexe e gata să mai dea un brînci Craiovei spre B, dar i se-mpleticesc picioarele în careul mic (23), apoi Torje încearcă o "foarfecă" superbă, scoasă de singurul oltean viu,
Lung junior. Bakaj vine în sprint de la centrul terenului, juveţii îşi dau singuri stop-cadru, la ce bun să mai fugi cînd te simţi deja într-o altă ligă?, Torje aleargă ca nebunul pe dreapta şi centrează perfect pentru albanez (40). 2-0, e gata!
Totuşi, mai e o repriză, aşa zice la regulament. O repriză în care nu apare nici un semn al orgoliului oltenesc. Singurul care iese-n faţă e tot Lung, cu două parade minunate la lovitura liberă a lui Cătălin Munteanu (52) şi la "foarfeca" lui Ţucudean (64). Dinamo pasează calm, privind senin spre finala Cupei, Ştiinţa închide ochii şi aşteaptă finalul, nu mai are nici măcar puterea să protesteze cînd nu i se dă un penalty la Prepeliţă (89).
Da, matematica mai lasă 1% şanse Craiovei să se salveze, dar minunile nu pot apărea cînd adversar direct e nea Jean Pădureanu. Pacientul oltean e mort. Aşa se întîmplă cî
