Inchiderea combinatului din Zlatna a insemnat si oprirea poluarii in zona. Pe de alta parte, a dus la cresterea numarului de someri. Acum, orasul se chinuieste sa-si revina, ajutat de cativa intreprinzatori care au investit in industria usoara si in turism.
In centrul orasului, Avram Iancu ii priveste pe trecatori de pe un soclu, pe care sunt scrise cuvintele: "Unicul dor al vietii mele este sa-mi vad natiunea fericita". Dorul lui nu s-a implinit. In Zlatna, somajul oficial este de aproximativ 92%. Orasul a fost declarat zona defavorizata si de aceea impozitele si taxele locale se platesc in proportie de 50%, lucru menit sa-i atraga pe investitori. De cand combinatul a intrat in lichidare, locuitorii mai curajosi ai vechiului Ampelum au plecat spre zari straine sau spre orase mai mari, cum ar fi Alba-Iulia. Ceilalti stau acasa si traiesc din salariile compensatorii, pe care le vor lua pana in februarie 2006. In jur de 300 au facut dosare pentru a primi ajutor social. "Am ramas numaâ 8.600 de locuitori, din peste 10.000", spune primarul Silviu Ponoran. El vrea sa faca un parc industrial in locul fostului combinat si a initiat in acest sens un proiect in cadrul Programului PHARE.
"HIROSHIMA". "Dorim sa transformam acea zona care arata ca Hiroshima dupa bombardament", spune Silviu Ponoran. "Hiroshima" e cuvantul care-i vine in minte primarului si cand vorbeste despre caminele de nefamilisti. Unul dintre ele se inalta chiar in centru, vizavi de piata improvizata. A fost cumparat de un investitor, iar locatarii au fost dati afara. O vecina spune ca cei scosi de-acolo s-au ingramadit pe la rude, de-au ajuns sa traiasca si 12 oameni intr-o garsoniera. Primarul ne explica de ce era o adevarata afacere sa locuiesti intr-un astfel de camin: "Cativa dintre locatari aveau si apartamente, dar preferau caminul, pentru ca le platea intreprinderea si curentul, si apa.
