Între dreptatea salariaţilor revoltaţi şi dreptatea statului stă un singur lucru: incompetenţa Guvernului Boc.

Ce mai hărmălaie! Ce bulibăşeală! Mii de „finanţişti" în stradă care îşi cer drepturile şi nimeni nu mai înţelege nimic. Despre ce bani e vorba? Despre câţi bani? Îi merită sau nu? Să încercăm să facem puţină lumină într-o chestiune pe care ieri televiziunile n-au făcut decât s-o încurce şi mai mult.

Foarte pe scurt, lucrurile stau cam aşa: la nivelul anului trecut, bugetul pentru salarii în Finanţe a fost de circa 187 de milioane de euro. La acesta, s-a adăugat fondul pentru stimulente, în valoare de 212 milioane de euro, mai mare, aşadar, decât fondul de salarii. În toată ţara, Ministerul Finanţelor Publice are în jur de 32.200 de angajaţi. Datele sunt oferite de Institutul Naţional de Statistică. Printr-un calcul simplu, rezultă că VENITUL mediu lunar pe cap de salariat a fost de 1.033 de euro, compus din SALARIU - 486 de euro şi STIMULENTE - 547 de euro. Aşadar, prin tăierea stimulentelor, un angajat a pierdut circa 53% din total VENIT, pierdere la care se adaugă şi „curba de sacrificiu" Boc în valoare de 25% din SALARIU. În total, un salariat din Finanţele publice duce acasă, acum, cu circa 65% mai puţini bani decât înainte! Puneţi-vă în pielea acestor oameni. N-aţi fi manifestat aceeaşi disperare pe care am văzut-o ieri în toată ţara?! Aici e partea lor de dreptate...

Partea de dreptate a statului, pentru că există şi ea, este că un asemenea sistem de stimulente era profund incorect. Presa a oferit exemple de şoferi sau femei de serviciu, angajaţi ai Finanţelor publice, care duceau acasă de trei ori mai mulţi bani decât leafa de pe hârtie datorită acestui sistem de stimulente. Stimulentele sunt sursă extrabugetară constituită din parte a recuperărilor fiscale pe care le reuşesc „oamenii Fiscului". Aşadar, un fel de bonus de performanţă