Statele Unite ale Americii, în colaborare cu Noua Zeelandă, au testat bombe menite să distrugă prin valuri uriaşe localităţile aflate în regiunile de coastă, se arată în documente militare studiate de un scriitor neo-zeelandez.

Testele au fost efectuate în apele din regiunea Noua Caledonie şi Auckland în timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi în urma lor s-a stabilit faptul că armele sunt fezabile. O serie de 10 detonări în larg pot da naştere unui val de aproximativ 10 metri, capabil să inunde un oraş de dimensiuni mici, a reieşit în urma studiilor, transmite cotidianul britanic „The Telegraph” în ediţia online.

Operaţiunea strict secretă, cu numele de cod „Proiectul Seal”, încerca să determine dacă această armă poate deveni o contrapondere pentru bomba nucleară. Peste 3.700 de astfel de detonări au avut loc în timpul testelor, mai întâi în Noua Caledonie şi apoi în Peninsula Whangaparaoa, aflată în apropiere de Auckland, a descoperit scriitorul şi regizorul neo-zeelandez Ray Waru, care a studiat documente militare din arhiva naţională.

„Putem presupune că, dacă bomba atomică nu ar fi funcţionat atât de bine pe cât a făcut-o, s-ar fi putut recurge la atacul oamenilor prin valuri tsunami”, a declarat Waru.

„A fost uimitor. În primul rând că unii oameni s-au gândit la elaborarea unei arme de distrugere în masă folosind valuri tsunami. În al doilea rând, pentru că Noua Zeelandă a mers atât de departe până la a dezvolta cu succes o astfel de armă”.

„Proiectul Seal” a început în iunie 1944, după ce un ofiţer din Marina Americană, E.A. Gibson, a observat că detonările realizate pentru a îndepărta recifele de corali din jurul insulelor din Oceanul Pacific produc uneori valuri înalte.

Testele comune au fost abandonate la începutul anului 1945, însă Noua Zeelandă a continuat s