Copleşiţi de miză, dezorientaţi şi mult prea nervoşi, puştii lui Stîngă au dezamăgit crunt, terminînd prima repriză în 9 oameni şi la un 0-2 devastator. Pînă la final, încă o eliminare, încă un gol. Definiţia dezastrului perfect! O copie pe gazon a unei urgii gen Froch - Bute!
Sîrbii erau bine dispuşi şi se tachinau la încălzire, fotbaliştii români priveau concentraţi în pămînt. Deja parcă nu mirosea a bine. Din start, Ninkovici îşi arată clasa şi urcă spectaculos în banda dreaptă, îl umileşte pe Nica şi noroc cu respingerea lui Puţanu din trei metri (2)! Stănescu încearcă un voleu din careul mic, dar trimite spre Belgrad (10). Parcă ne tremură picioarele.
Sigur noi am jucat cu Germania şi Ungaria!?
În minutul 11, Dimici ţîşneşte printre stoperii noştri, iar Puţanu îl faultează la 11 metri, ca ultim apărător, şi vede roşu. Bate Ninkovici slab, în stînga, scoate Buzbuchi! Nu ne stăpînim, în teren galbenul e o pată răsfirată, în vreme ce sîrbii sînt purtaţi în asalt de spectatori. Baricadaţi într-un 4-4-1, cu Gavra steril şi solitar în atac, visăm la minuni de rezistenţă cu noul cuplu de fundaşi centrali Vaştag-Ţîru.
Scăpăm cu un corner după ezitarea lui Şt. Popescu (14), dar faultăm tot mai des, Roman driblează să treacă timpul (16) şi posesia ne e total străină. Cuţitul la os: Mitrovici scapă cu Buzbuchi în 6 metri, îl lobează, dar reia peste, cu capul, din faţa porţii goale (20)! Noi am scos egal cu nemţii şi-am umilit Ungaria?!
Cu spatele în poartă, spre KO
Pe celălalt stadion din Novi Sad, ungurii rămîn şi ei în zece oameni. Dar aici, pe arena Vojvodinei, ne doare: acelaşi Mitrovici reia din 2 metri, nemarcat, lovitura liberă a lui Ninkovici (28). Mitro şi Ninko, aşa strigă publicul, ne-au zăpăcit total.
Roman trage la alibi de la 30 de metri (36), pierdem aproape orice duel, iar Vătăjelu, după doar 8 minute pe teren, repe
