In ultimii ani, acced in rindurile nobilei bresle mult mai multi impostori decit scriitori veritabili. S-a umplut Uniunea Scriitorilor de tot felul de nume care nu au nici o legatura cu literatura. E o afacere care ar trebui stopata prompt. Anul acesta s-au implinit si, fireste, s-au si sarbatorit 100 de ani de la infiintarea Uniunii Scriitorilor (care se numea, initial, Societatea Scriitorilor Romani, actuala denumire datind din 1949). E, carevasazica, un moment de bilant. Institutia se bucura, pe vremuri, de un mare prestigiu. Folosesc imperfectul tocmai pentru a sugera ca aceasta notorietate a cam disparut. Mai intii, intrucit USR devenise, inainte de 1989, un fel de sistem bine organizat de partid pentru a-i controla pe scriitori. Apoi, pentru ca, de la o vreme, numai cine nu e ambitios nu devine membru al acestei distinse, totusi, bresle. Tocmai acesta este subiectul pe care vreau sa-l comentez in articolul de fata: cum se intra in Uniunea Scriitorilor, care sint exigentele si, mai ales, in ce masura sint ele respectate? Ma simt insa dator sa precizez ca, desi accesul in Uniune pare sa fi devenit un mare ambit pentru tot felul de persoane care nu au nici in clin, nici in mineca cu literatura, el nu te face scriitor. Comit un truism: nu orice membru al USR este scriitor, la fel cum exista multi scriitori care nu au aderat la Uniune. De ce isi doresc insa atit de mult anumiti insi care sint sabotati de muze sa intre in Uniunea Scriitorilor? Din snobism, pe de o parte. Da, dar snobismul satisfacut nu tine de foame, cita vreme calitatea de membru al USR iti asigura un considerabil spor la pensie. Cam jumatate din retributia ce ti se cuvine pentru munca de o viata. Nu e de colo... Si asa se face ca, atunci cind se apropie data scadentei profesionale, tot felul de aciuati incep sa traga sfori, sa-si plateasca publicarea volumelor pentru a putea deveni membri cu legiti