Foto: Thinkstock "E mai uşor să fii tată de băiat decât de fată." "Mă îngrozeşte gândul că fiica mea va ajunge la adolescenţă şi va avea prima relaţie de dragoste cu un băiat". "Nu ştiu cum să vorbesc cu fiica mea, încerc să mă apropii de ea, îi fac cadouri, dar nu reuşesc să o cuceresc". Sunt probleme cu care mulţi părinţi se confruntă. Ce rol are tatăl în viaţa fiicei sale? Ce reprezintă fiica pentru tată, dar tatăl pentru fiică? Aflăm răspunsurile de la psihologul Ioana Panculescu de la Clinica Control Med.
Roluri
Potrivit psihologilor, în primul an de viaţă al copilului, tatăl are rolul de susţinere a mamei. În concepţia lui Melanie Klein, pioniera psihanalizei copilului, bebeluşul îl caută pe tată în imaginea şi personalitatea mamei. Tatăl are funcţie de punte între mamă şi bebeluş. În primul an de viaţă a bebeluşului – indiferent că este fată sau băiat – rolul tatălui este mai mult indirect, prin susţinerea oferită mamei. Această susţinere este esenţială, pentru că bebeluşul are nevoi vitale pe care numai mama i le poate îndeplini. Dar şi mama are nevoi, iar de acestea este bine să se ocupe tatăl.
După ce copilul împlineşte un an, este indicat ca tatăl să devină mai activ. Principalul rol al tatălui este de a-l introduce treptat pe copil în societate, de a-l adapta la lumea înconjurătoare. Mai exact, tatăl este cel care trebuie să impună reguli, limite, interdicţii. Dar, atenţie!, acestea trebuie să fie întemeiate şi explicate. Asta înseamnă a-l obişnui pe copil să respecte reguli. Dar în demersul său de a-l obişnui cu regulile, tatăl nu trebuie să fie autoritar, sever. Acest comportament poate traumatiza copilul, făcându-l să devină timorat, izolat sau rebel. Consecinţe negative apar şi în situaţiile în care tatăl este absent sau nu se implică în creşterea copilului sau pur şi simplu nu se pricepe la îndeplinirea acestui rol. În ac