Tenacitate & coerenţă, erudiţie & stricteţe - iată chestii de celebrat într-o zonă în care peste două miloane de oameni, care pretind că vorbesc moldoveneşte, au „un lexic sărac, de multe ori compensat cu elemente lexicale ale limbii ruse, prin simplificarea structurii sintactice a frazei, inclusiv prin denaturarea unor raporturi gramaticale normative”.

Rare cărţi au izbutit să mă enerveze în măsura în care a făcut-o recent volumul Eugeniei Bojoga, Limba română – „între paranteze”? (Chişinău, Arc, 2013). Nu pentru că ar fi scris prost, superficial, carent ideologic, conceptual şi mai ştiu eu cum, dimpotrivă! Mă grăbesc să spun că e de o probitate ştiinţifică ireproşabilă şi de o competenţă bună de speriat şi pe meseriaşi, nu doar pe cei din afara sociolingvisticii; că are un stil calm şi limpid - stilul persuasiunii neobosite; că e pedant cu utilitate; că dovedeşte, pagină cu pagină, un scrupul absolut neverosimil în vremurile noastre hei-rupiste. Pe scurt: că se poate paria în deplină siguranţă pe valoarea sa ordonatoare şi clarificatoare. Eugenia Bojoga e o voce austeră şi riguroasă, adevărat son catedratic, care îţi poate demonta în ritm egal, fără o câtuşi de mică fluctuaţie umorală, punct cu punct, grotesca maşinărie de inepţii şi perversiuni ideologice, în care s-a transformat de-a lungul timpul conceptul de moldovenism.

Tenacitate & coerenţă, erudiţie & stricteţe - iată chestii de celebrat (şi pasămite de premiat, stimată Preşedinţie!) într-o zonă în care peste două miloane de oameni (cum rezultă dintr-un studiu al Institutului de Politici Publice al Fundaţiei „Soros” şi IMAS Chişinău, realizat în decembrie 2004 - ianuarie 2005), care pretind că vorbesc moldoveneşte, au „un lexic sărac, de multe ori compensat cu elemente lexicale ale limbii ruse, prin simplificarea structurii sintactice a frazei, inclusiv prin denaturarea unor raporturi gramatic