Peste zece localităţi din Republica Moldova continuă să fi gureze pe hartă deşi sunt complet depopulate. În Dobruşa (Teleneşti) mai e o singură locuitoare, o bătrână care vorbeşte cu găinile şi, uneori, cu norii, dându-le chipuri umane. Doar de Paştele Blajinilor mai vin oameni aici, ca să-şi pomenească morţii.
Zeci de localităţi complet depopulate sau în care trăiesc doar câţiva bătrâni, gospodării, spitale, şcoli părăsite. Nu sunt decoruri pentru un film de groază. Este trista realitate a secolului XXI din cea mai săracă ţară europeană – Republica Moldova.
"Spăl, prăşesc, a doua zi o iau de la capăt"
În satul Dobruşa din raionul Teleneşti locuieşte doar o pensionară, Maria Peterman. Nu este simplu să ajungi la Dobruşa. Acest sat nu există pe hartă şi nu este vreun indicator care te-ar îndrepta în direcţia corectă. Toţi au fugit de aici în satele vecine sau la oraş, căci nu e uşor să trăieşti izolat de restul lumii. Ea a rămas însă acolo unde îi sunt îngropaţi părinţii, fraţii. Rareori întâlneşte o suflare omenească, lucru ce a făcut-o retrasă şi suspicioasă.
Doar vara revin acasă câţiva consăteni să vadă dacă nu li s-au dărâmat gospodăriile şi să cosească buruienile ajunse cât casa de înalte. Mai vin de Paştele Blajinilor să-şi pomenească morţii. Singurii ei prieteni sunt păsările, animalele din curte, cu care împarte o bucată de pâine şi le povesteşte necazurile. A ajuns să vorbească chiar şi cu norii cărora le dă chipuri umane. "Dacă am putere, de dimineaţă spăl, prăşesc, pe urmă mă odihnesc şi a doua zi o iau de la capăt", spune îngândurată bătrâna.
Fosta şcoală din Dobruşa
Ar vrea să vândă, dar cine să cumpere?
Maria Peterman îşi aminteşte că a venit aici cu mama, când era mică. Dobruşa era o localitatea mult mai populată decât acum. Aveau rude, pe aceeaşi stradă locuia şi o mătuşă de-a ei. Femeia a crescut trei fete car
