Campania electorala pentru alegerile parlamentare din noiembrie 2008 anunta un sfarsit de epoca. Criza financiara s-a invitat, spre disperarea multora, in campanie si, chiar daca vor incerca sa minimizeze subiectul, efectele crizei - vizibile in viata de zi cu zi - vor face ca impactul asupra alegerilor sa nu poata fi evitat.

Reducand romanii, in virtutea vulgatei consumeriste, doar la o singura dimensiune, cea de cumparatori, politicienii s-au cam jucat cu focul. Si acum risca sa se arda. Caci, daca puterea de cumparare se va diminua, reactia unei bune parti a populatiei va fi pe masura. Oricum, de la o zi la alta, cresterea economica atat de trambitata devine o insiruire de cifre care par din ce in ce mai lipsite de consistenta.

Cum vor putea raspunde partidele romanesti sfidarii pe care criza o lanseaza tuturor? Prin promovarea maririlor salariale lipsite de fundament economic? Prin demiteri intempestive? Prin improvizatii? Prin populism si extremism? Sau prin proiecte pe termen mediu si lung?

Liberalii, aflati la guvernare, sunt primii care vor fi afectati de criza. Pe de-o parte, pentru ca nu au cum sa dea un raspuns ideologic clar. Pe de alta parte, pentru ca, dintre cele doua teme pe care opinia publica le atribuia liberalilor - cresterea economica si marirea pensiilor -, prima se volatilizeaza sub impactul crizei economice, iar a doua risca sa se relativizeze sub efectul cresterii preturilor. Vechile sabloane neoliberale nu mai au cautare, dar nici o alta perspectiva doctrinara nu a fost dezvoltata in PNL. Sciziunea peledista de acum doi ani nu a produs daune politice importante, dar a lasat un mare gol ideologic. Pe acest vid nu s-a putut construi nici o alternativa ideologica, ceea ce face ca liberalii sa nu poata veni cu alte solutii decat cele prezentate in tandem cu PD acum patru ani.

Nici PD-L nu este in ce