Lung este drumul de la vorbe până la fapte. Speranţele steliştilor într-o implicare în joc şi rezultate pe măsură au fost infirmate de ceea ce s-a întâmplat pe teren. Formaţia spaniolă venea în Capitală după o victorie convingătoare asupra galacticilor din Madrid, ceea ce demonstra că situaţia de criză prin care trecuse s-a terminat. Deşi s-au prezentat cu o serie de indisponibilităţi (Crespo, Kerjakov, Boulacrouz) şi cu un nou antrenor, Manolo Jimenez, obiectivul era acelaşi: victoria, care ar fi calificat-o în optimile de finală. Steliştii, cu Marius Lăcătuş debutant în Liga Campionilor pe banca tehnică, nu-i puteau avea în echipă pe Rădoi, Pleşan şi Ghionea, accidentaţi, dar promiteau să-şi dea sufletul pe te-ren. Valoarea este valoare şi acest lu-cru s-a văzut de cum a început partida. Pe flancul stâng, Navas, cu o viteză debordantă, cu greu era ţinut în frâu de Emeghara. În zona centrală, masivul Kanoute nu putea fi strunit. Presiunea tot mai accentuată a adus şi primele acţiuni concentrate la poarta lui Zapata. În min 8, Navas îi transmite lui De Mul, care intră în careu. Neşu nu reuşeşte să-l blocheze şi şutul spaniolului trece puţin pe lângă laterală. Peste două minute, Emeghara scoate de pe linia porţii şutul din careu al lui Renato. Steliştii trec prin momente dificile. Se află în corzi. Renato, în min 11, trimite un şut plasat de puţin pe lângă poartă. Prima ac-ţiune a gazdelor are loc în min 14, când Nicoliţă execută o lovitură liberă, iar Rada reia mult peste poartă.

Spaniolii se regăsesc în joc, pun presiune mare pe stelişti şi în min 25 ofensiva sufocantă se vede şi pe tabelă. Navas execută un corner, Poulsen reia pe poartă, Zapata, cu o paradă, respinge şi Renato îndeplineşte o simplă formalitate înscriind plasat: 0-1. Navas face în continuare ravagii pe flancul stâng şi la o centrare din corner al acestuia, Poulsen, înfipt în apărarea gazdă, t