Nu-s putini cetatenii care ar dori sa-si extraga apartamentul din bloc si sa-l duca intr-altul mai bun. Sau si la tara, la iarba verde.
La bloc, un singur nenorocit, care uita mereu un robinet deschis, chinuie mai multe familii, dar mai multe familii de oameni responsabili n-au ce sa-i faca barbarului. Doar sa-l azvarle la gunoi, cu tot cu apartamentul lui. Numai ca nu se poate. De fapt, la bloc se poate intotdeauna ce-i mai rau si, doar prin exceptie, ce-i mai bun. E o ciudatenie a vietii la bloc, daca nu dovada ca binele celor multi poate sa insemne adesea raul fiecaruia in parte.
Cativa ambitiosi dintr-un bloc infect s-au apucat sa-l varuiasca pe banii lor. Dintr-o suta de solutii proaste, una-i precis mai buna ca restul de nouazeci si noua. O suta de solutii proaste e de fapt un fel de a spune ca, in cazul a mii de blocuri, singura idee cu adevarat desteapta e sa le darami si sa construiesti altele. Ambitiosii veritabili sunt niste revoltati care sau nu-si dau seama ca sunt niste revoltati, sau nu realizeaza din ce motiv. Trebuia ca macar unul sa zica "Asa nu se mai poate". De fapt, asta ziceau toti din bloc, insa stiti cum se intampla, o spui cand nu trebuie, cui nu trebuie. Intr-o marti, un cetatean de la etajul cinci a dat semnalul. Si-a imbracat apartamentul pe dinauntru in gresie si faianta si pentru ca i-a mai ramas ceva material, l-a imbracat in faianta roz si in exterior. Nu tot, doar bucataria si o jumatate din dormitor. Acum, imaginati-va ca am face toti la fel. Strabati o mare de blocuri si, deodata, vezi ca la etajul sapte sau la trei, o bucata de zid e verde papagal iar alta cu dungi portocalii si violete. Asta le-a spus-o si administratorul proprietarilor, intr-o scurta sedinta de comitet, ca asa nu mai mergea dar si ca nici asa n-o sa mearga. De fapt, el voia sa spuna ca nu merge nimic si ca n-o sa mearga nimic niciodata. Vreo cateva mi
