Orice proprietar de automobil ar trebui să ştie că instalaţia de aer condiţionat se întreţine, nu se repară. La fiecare 2-3 ani ar trebui ca maşina să facă o vizită într-un service pentru verificarea funcţiilor şi a etanşeităţii circuitului sau pentru completarea cu freon.

Un semn al funcţionării precare a sistemului de climatizare este o temperatură mult prea ridicată a fluxului de aer rece la ieşirea pe gurile de ventilaţie. Măsurate cu un termometru extern, valorile ar trebui să indice în jur de 5-8 grade, însă din cauză că agentul de răcire poate cunoaşte pierderi de 20-30% prin diverse scurgeri, este posibil ca temperatura „glaciară” promisă de butonul cu fulgul de nea să fie mai degrabă una care să nu poată contracara arşiţa din mediul extern.

Completarea cu agent frigorific devine aproape obligatorie după o perioadă de câţiva ani, iar verificarea presiunii din instalaţie trebuie realizată mai des. Este recomandat să se verifice la un atelier specializat nivelul încărcăturii cu freon, o igienizare cu abur şi diferite substanţe a întregului sistem, înlocuirea filtrului de habitaclu, verificarea etaşeităţii circuitului, a stării compresorului și a celorlalte componente.

Indiferent de tipul sistemului (climă cu reglare manuală sau automată), întreţinerea unei instalaţii de aer condiţionat este obligatorie pentru a evita vicierea aerului din habitaclu prin infestarea cu mirosuri grele ori bacterii periculoase, care duc în multe cazuri la îmbolnăvirea pasagerilor.

Sistemele de climatizare care sunt folosite rar emană un miros neplăcut pentru că permit dezvoltarea de ciuperci şi bacterii în cutia ventilatorului. De aceea, la fiecare revizie periodică recomandată de constructorul maşinii, este bine să se înlocuiască şi filtrul de habitaclu, însă fără a se depăşi un interval de 12 luni. Înlocuiţi mai des filtrul de polen precum şi cele de aer, de ca