POPASURI MONAHALE
CRISTINA ANDREEA CATANA
Nu am intrat decat de doua ori intr-un locas de cult catolic. De fiecare data am fost fascinata de maretia bisericilor si de frumusetea statuetelor. De fiecare data demersul meu era pur turistic. De data aceasta am plecat la Manastirea Sfanta Agnez, undeva la capatul Bucurestiului, cu speranta ca voi afla mai multe despre ceea ce inseamna Sarbatoarea Invierii pentru catolicii din Romania. Nu am vrut sa aflu nimic dinainte. Stiam ca, daca ma voi documenta, nu voi mai fi atenta la cuvintele maicii, nu voi putea sa ma transpun in maretia momentului. Asa ca am plecat cu mintea limpede, gata sa o umplu de taina Invierii.
Ca si in celelalte randuri, am ramas uimita de frumusetea manastirii. Aflata nu departe de soseaua spre comuna Popesti-Leordeni si avand o curte mare, plina de verdeata, biserica se ridica semeata si impunatoare, parca spunandu-mi: "Aici e locul meu!". Maica Ecaterina Ciobanu m-a intampinat cu un zambet cald si m-a condus in sala de oaspeti. Linistea din jur era coplesitoare. Te indemna la rugaciune, la piosenie.
CINA PASCALA. "Despre mancare nu prea am ce sa va spun! Noi dam mai multa importanta sufletului!", cam asa a inceput discutia noastra. Chiar si de Pasti, modestia este cea care da tonul pregatirii mesei. Se pune accent pe latura sufleteasca a momentului. Oua rosii, pasca, drob, cozonac si miel. Cam tot aceleasi preparate care fac deliciul oamenilor de rand in ziua de Pasti. Numai ca aici, masa pascala este decorata cu servetele deosebite cusute de elevele Institutului Sfanta Maria, aflat in incinta manastirii. Cand mi-a spus despre ele, Maica Superioara avea in voce mandrie si respect pentru munca acelora aflate sub obladuirea sa. "Surrexit Christus, Spes Mea!" (Hristos a inviat, Nadejdea Mea!) este salutul pe care maicile din manastire il folosesc in ziua
