Codul penal nu are prea multe nuanţe atunci când defineşte o faptă. De aceea, şi rechizitoriile procurorilor sunt parcă trase la indigou când vine vorba de încadrarea într-o anumită infracţiune. Subtilităţile intervin abia la judecător, după ce ai fost trimis în judecată, şi te pot ajuta eventual pentru a obţine o pedeapsă mai mică sau cu suspendare. Limba română, în schimb, tunată şi cu expresii din alte limbi, este plină de fineţuri. De aceea, domnul Severin are explicaţii pentru faptul că a acceptat să fie plătit cu 12.000 de euro pentru introducerea unui amendament la o lege aflată în dezbaterea Parlamentului European. "Servicii de consiliere", a explicat europarlamentarul, "lobby" - au opinat alţii.

Codul penal, aşa cum am spus, este însă mult mai rigid. Şi, totuşi, pentru fapta domnului Severin, permite, teoretic, două variante de lucru: luare de mită sau trafic de influenţă. Infracţiunea de luare de mită sună astfel: "fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini sau a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri". Domnul Severin a încasat 12.000 de euro pentru a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv de membru al Parlamentului European, care trebuie să voteze legi conforme cu interesele generale şi nicidecum cu ale unui grup privat.

În ceea ce priveşte traficul de influenţă, Codul penal sună parcă şi mai apropiat de faptele în discuţie: "primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă a