Prinsa intre Uniunea Europeana si mostenirea acordurilor Dayton, Croatia a incercat de-a lungul anilor sa isi urmeze propriul drum spre Uniunea Europeana, independent de restul regiunii Balcanilor de Vest.
Cu 30 de capitole deschise si 3 aflate pe masa oficialilor europeni, pentru finele acestui an, Zagrebul tinteste semnarea tratatului de aderare la Uniunea Europeana. Inca din 2001, o data cu incheierea Acordului de Stabilizare si de Asociere la Uniunea Europeana, si pana in Februarie 2010, parcursul acestei tari la UE a fost adeseori intrerupt prin refuzul tacit al Zagrebului de a colabora cu Tribunalul Penal International pentru Fosta Iugoslavie (TPIFI) in vederea arestarii si judecarii generalilor croati Janko Bobetko si Ante Gotovina, considerati eroi nationali in Croatia, dar criminali de razboi pentru comunitatea internationala.
Multi specialisti considera ca fara urmele conflictelor armate din razboiul de independenta si, implicit, conditia impusa de catre UE statelor din Balcani de a colabora cu TPIFI, Croatia ar fi devenit membra a Uniunii Europene o data cu „bing bang-ul” din 2004. Conform statisticilor publicate de World Bank, Croatia respecta criteriile macroeconomice impuse de UE inca din 2000. Astazi, rata inflatiei si a somajului, datoria de stat si PIB-ul pe cap de locuitor plaseaza performantele economice ale Croatiei cu mult inaintea celor atinse de Romania si Bulgaria.
Cu toate acestea, cooperarea cu TPIFI nu poate fi considerata ca fiind cel mai important impediment al Croatiei in atingerea obiectivului european. Incapacitatea UE de a depasi blocajele survenite ca urmare a vetoului statelor membre in Consiliul European reprezinta un hop institutional greu de trecut. In acest context, Slovenia, membra a Uniunii Europene inca din 2004, nu si-a lasat ambitiile teritoriale la o parte si a blocat de cate ori a avut oca
