„Nu poti fi suporter doar atunci când ai intrarea libera si ti se ofera totul pe gratis. Nicaieri in lumea civilizata nu se intâmpla asta...“. Perfect adevarate afirmatiile aprigului sustinator al Stiintei, a carui iubire fata de culorile alb-albastre nu pot fi puse la indoiala. Intr-adevar, peste tot in lume fotbalul este o industrie si scoate bani din orice misca in jurul sau, iar suporterii sunt o importanta sursa de venit. Facând o paranteza, pentru ca veni vorba de bani, mi-aduc aminte o experinta traita in Franta in urma cu sapte ani. Am platit echivalentul a zece euro pentru un tur al arenei „Stade de France“, vizitând muzeul, masa presei si salile special amenajate sa atraga iubitorii de fotbal, indiferent din care colt al lumii ar fi venit ei. Planse imense ce zugraveau etapele construirii arenei de la periferia Parisului, o camera cu pupitru si monitor reprezentând un colt al mesei presei, tricouri ale reprezentativelor care jucasera cu un an inainte la Mondialul francez, „Zizou“ peste tot si chiar mostre din gazon ambalate in cutiute de plastic pregatite sa intre, contra cost, in buzunarul amatorilor de suveniruri. Orice club de fotbal care se respecta stie ca imaginea conteaza foarte mult in ochii asistentei si de aceea trebuie sa isi faca adepti, nu sa-si trateze cu dispret suporterii. Când spui ca esti seful clubului-fanion al Olteniei, iar tu te porti ca si cum echipa ar fi dama ta de companie, pe care o mai imprumuti din când in când câtorva prieteni strategici, doar pentru a-ti cânta in struna la orice ora din zi si din noapte, situatia se departeaza rapid de normalitate si chiar de civilizatie. La Paris, Milano, Madrid, Londra, Munchen sau Barcelona, orase care gazduiesc echipe de top, adica din lumea civilizata a fotbalului, nu se fac transferuri pe internet si nici nu vei gasi atâta subiectivism si amatorism cât se gasesc in Banie. In plus, in lum