Politicienii si matusile lor vorbesc toata ziua despre cinste, de parca ar fi fete mari. Vorbesc cu tonul bine cunoscut, mai n-ar vrea, mai s-ar lasa. Atatia oameni cinstiti au umplut scena ca uneori se mai rupe cate-o scandura si-si mai frange vreunul picioarele. Gatul si-l rup cei mai mici, aruncati peste bord la ananghie.

Partidele bombardeaza frecvent prostimea cu figuranti pe care ii prezinta drept marii corupti, victime colaterale pe care partidul le sacrifica, pentru a pune ceva maruntis pe altarul anticoruptiei. Baroni locali, marunti executanti, politicieni de mana a saptea de care nimeni nu mai are nevoie.

In anul 2004, cu morga lui de zile mari, Adrian Nastase declara ritos: „Povesti din astea cu matusi, care lasa mosteniri conace si palate, fac mult rau partidului si nu ne putem permite sa nu luam o decizie. Cei care au probleme de imagine, sa faca un pas inapoi". Era punerea in practica a unei teorii curvistice, inventata pentru uzul Arogantului de Vasile Dancu.

Trebuia creata impresia ca doar liderii locali ai PSD au bube, in timp ce liderii centrali sunt curati. Prima victima a fost Nicolae Mischie, care a fost poftit sa fac un pas inapoi in afara partidului. Insa ceea ce a fost valabil pentru un haplea de provincie n-a mai fost valabil pentru sotul nepoatei matusii Tamara!

Cand prezenta lui Omar Hayssam devenise o povara de gatul PSD, sirianul a fost scos cu pompa din partid. Pentru oamenii lui Dan Ioan Popescu a fost ocazia sa se dispenseze de conducerea interimara a organizatiei, desi adeziunea celui acuzat de rapire de persoana si incitare la terorism pare sa fi trecut mai intai prin mana celor plasati in imediata lui vecinatate.

In schimb, cand s-a pus problema autosuspendarii lui Dan Ioan Popescu, organizatia Bucuresti s-a opintit si a emis o hotarare prin care-i cere sa se mai gandeasca