În volumul Dialoguri literare (Editura "Minerva", Buc., 1987) , Şerban Cioculescu preciza că generaţia din care făcea parte Mircea Eliade era mai degrabă existenţialistă, în timp ce a lui însuşi era una intelectualistă. Şi tot acolo, în dialogul intitulat Mircea Elaide - Homo duplex preciza, cu luciditatea-i caracteristică, împrejurarea că generaţia sa "n-a dat valori planetare ca aceea a lui Mircea Eliade, dar, precedând-o, a contribuit la omologarea talentelor celeilalte". Comentase, de altfel, cel dintâi, în 1928, manifestul intitulat Itinerar spiritual (1927), fapt pomenit de Eliade în primul lui volum de Amintiri (Mansarda), apărut, în 1966, la Madrid: "Şerban Cioculescu l-a comentat critic, dar cu o extraordinară simpatie, în Viaţa literară". Fusese, spunea criticul, ca "un salut de arme de pe altă poziţie militantă".
Şerban Cioculescu admira romanul Maitreyi, pe care-l considera o capodoperă, dar admira şi vasta operă eliadestă din domeniul istoriei religiilor. Faptul acesta reiese cu claritate din eseul Fascinaţie, redactat în martie 1982 şi rămas nedescoperit în arhiva sa. Ideea de a aplica noţiunea de fascinaţie baladei Mioriţa i-a venit criticului în urma lecturii "interesantisimelor" Fragmente dintr-un Jurnal de Mircea Eliade. Demonstraţia criticului legată de cuvintele -cheie din text, este, la rândul ei, - credem - foarte convingătoare. Eliade s-ar fi bucurat s-o citească!
Fascinaţie
Fie-mi iertat un preambul în aparenţă numai subiectiv, dar pe care-l consider necesar ca să mă delimitez: nu sînt nici etnolog, nici folclorist, nici istoric al religiilor, ca să-mi spun cuvîntul asupra Nunţii Cosmice din Mioriţa, temă pe care Mircea Eliade a tratat-o magistral într-un eseu, ca şi, de altfel, acea Bauopfer 1) din balada Mînăstirii Curtea de Argeş. Ar fi de altfel o impertinenţă ca, situîndu-mă pe unul din aceste t
