Ioan Hudiţă – Jurnal politic. 3 august – 31 decembrie 1945,
vol. XV, ediţie îngrijită de Dan Berindei,
Bucureşti, Editura Comunicare.ro, 2012, 578 p.
Jurnalul istoricului şi omului politic Ioan Hudiţă a avut o soartă aproape la fel de ingrată ca şi cea a autorului lui. Ajuns la al XV-lea volum, textul – acoperind până acum perioada dintre 1 ianuarie 1938 şi 31 decembrie 1945 – nu s-a bucurat nici pe departe de atenţia meritată, cu toate că atât conţinutul său, cât şi personalitatea autorului îl îndreptăţeau să aspire la o receptare spectaculoasă.
Nu s-a întâmplat aşa: dimensiunile au impus publicarea pe capitole, iar neajunsurile sistemului nostru editorial au făcut ca volumele să apară la edituri diferite. Mai mult, spre a suscita interesul asupra operei, ordinea cronologică a fragmentelor nu a fost respectată: anumite capitole, corespunzând unor momente-cheie din istoria ţării, au fost publicate înaintea altora, alterându-se continuitatea pe care Ioan Hudiţă a intenţionat- o în chip explicit.
Chiar şi-aşa, însă, este remarcabil că opera a supravieţuit regimului comunist, depunând mărturie despre una dintre cele mai complicate perioade din istoria ţării: aceea în care se trece cu forţa de la democraţie la şirul de patru dictaturi care au marcat secolul XX românesc. Puţine sunt consemnările din interiorul clasei politice mai autorizate decât cea a lui Ioan Hudiţă, istoric, profesor universitar, specialistul incontestabil al Partidului Naţional Ţărănesc în probleme externe şi consilier de încredere al lui Iuliu Maniu.
Volumul al XV-lea acoperă perioada dintre 3 august şi 31 decembrie 1945, fiind probabil cea mai minuţioasă cronică subiectivă a acestei perioade cruciale pentru destinul României. Căci acum se derulează evenimentele care au decis rămânerea României sub ocupaţie sovietică, consfinţind pretenţiile URSS de
