Are numai 15 ani şi visează să calce pe urmele maestrului Dumitru Fărcaş. Denisa Ciobanu a imprimat două piese la nai, fiind pasionată în egală măsură de fluier şi orgă. Atunci când nu cântă, adolescenta naistă se află la antrenamente, pe terenul de handbal.

La început, a fost fascinată de naiul unchiului său, descoperindu-şi pasiunea pentru muzică la o vârstă fragedă, pe când când avea câţiva anişori.. Denisa Ciobanu a copilărit în satul Seaca, din comuna Logreşti, iar dacă tatăl ei nu a reuşit să urmeze o carieră muzicală, adolescenta, în vârstă de 15 ani, s-a ambiţionat şi a acceptat ca talentul să-i fie modelat şi exploatat de către profesioniştii Şcolii Populare de Artă. „Aveam un unchi, în satul în care am copilărit, care avea un nai, iar când mergeam pe la el, suflam în acel instrument şi încercam să fac melodii. Tatăl meu m-a îndemnat întotdeauna să urmez o şcoală de muzică, pentru că el nu a avut această posibilitate. Mi-am dorit foarte mult să cânt şi am reuşit să-i împlinesc această dorinţă, imprimând şi două piese la nai“, ne mărturiseşte Denisa Ciobanu. Înainte a împlini vârsta de şapte ani, Denisa s-a mutat cu părinţii la Târgu-Jiu, fiind înscrisă în clasa I la Liceul cu Program Sportiv. „Îmi plăcea foarte mult sportul şi în special handbalul. Am mers în turnee cu echipa şcolii şi am ajuns chiar şi în finală, după mai multe meciuri cu echipele din Caracal, Vâlcea şi Bucureşti. Cu muzica am început să cochetez începând din clasa a V-a, când m-am înscris la Şcoala Populară de Artă, din Târgu-Jiu. Am început cu repetiţiile la nai şi la fluier, iar mai târziu la orgă. După patru ani de pregătire în domeniu, am reuşit să fac şi două imprimări. Este vorba despre piesele «Ce se aude măi neicuţă?» şi «Ce frumoasă-i potecuţa», imprimate la Şcoala Populară de Artă. Domnul profesor Ştefan Popescu şi fiul dânsului, Ciprian, sunt cei cărora le datorez toate reu