Participanţii mai vârstnici la dezba­terea ce a avut loc recent, pe tema „întrebătoare“: Sistemul de sănă­tate – o prioritate pentru România?, au avut prilejul să rememoreze versurile poetei Maria Banuş, ce au făcut vogă în obsedantul deceniu: „La masa verde, faţă-n faţă/Unii cer moarte, alţii viaţă…“,deoarece s-au confruntat două tabere, cea favorabilă investiţiilor particulare şi asigu­rărilor alternative şi cea care avea mari rezerve. Din primul grup, dl Alexandru Păcurar, repre­zen­tând Unit­a­tea Centrală pentru Coordo­narea Parte­ne­riatului Public-Privat, s-a referit pe larg şi cu entu­ziasm la această nouă cale de a resus­cita sistemul de sănătate românesc. Menţionând actele normative care-i stau la baz� Publicitate �, dsa a schiţat obiectivele: finalizarea investiţiilor începute, iniţierea altora şi oferirea serviciilor medicale printr-un mecanism co­mercial. După expirarea contractului, obiectivul sanitar este pus la dispoziţia partenerului public, dar până atunci trebuie să fie profitabil. De aceeaşi parte a baricadei s-a situat dl Claudiu Ungureanu, susţinând oportunitatea înfiinţării societăţilor de asigurare private, care ar oferi posibilitatea alegerii furnizo­rilor de servicii medicale şi a celei mai bune abordări pentru rezolvare. Mai elocvent decât dl Marius Filip, reprezentantul Casei Naţionale de Asigu­rări de Sănătate, a fost dl prof. dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România, care s-a arătat neîncrezător în „viitorul de aur“ la care se va ajunge prin privatizarea din ce în ce mai largă a asistenţei medicale şi prin introducerea sistemului de asigurări private. Dsa a criticat termenii de „economie de piaţă“ şi „concurenţă“ utilizaţi de finanţişti în sănătate, arătând că aici trebuie vorbit de competitivitate. Principiul oricărei variante de asigurări trebuie să respecte teza egalităţii la şanse, la justiţie